Care este Calea mea? | Cursuri Reiki

Care este Calea mea?

Oglinda oglinjoara!... – partea 1 din 3
Care este Calea mea?

Chiar daca sunt un practicant de Reiki incerc sa gasesc texte si carti care ma inspira pe mine si pe elevii mei, exact asa cum facea si Mikao Usui sensei atunci cand oferea indrumare mai ales celor ajunsi la un nivel mai avansat.

Doresc sa abordez, acum la inceput de an, cateva problem esentiale pentru tine, cel care esti in cautarea unei Cai de evolutie. Stiu ca este o nebuloasa pentru multi care incep sa caute si nu stiu ce cauta sau unde sa caute. Personal, am gasit de ceva timp aceasta carte – Intelepciunea Eneagramei- din care o sa citez cateva fragmente pentru a aduce cateva repere pentru un cautator.

In continuare vei afla reperele utile in cautarea unei cai proprii de dezvoltare care sa ti se potriveasca.

De asemenea as dori sa clarific un aspect important: dezvoltarea personala si realizarea spirituala:

... dezvoltarea personală şi realizarea spirituală nu sunt procese diferite. In lipsa spiritualităţii, psihologia nu ne poate ajuta (elibera) sau conduce spre cele mai intime adevăruri despre noi înşine. In schimb, fără psihologie, spiritualitatea poate duce la grandomanie sau deziluzie, fiind o tentativă de a scăpa de realitate.

ALEGEREA UNEI FORME DE PRACTICA

Marile religii ale lumii ofera o multime de practici de transformare personala; la fel si psihologia moderna, miscarea de autodezvoltare si ganditorii spirituali contemporani. Indiferent ce alta practica alegem, fie ca este meditatie, rugaciune, yoga, citirea cartilor inspiratoare sau altceva, exista trei criterii dupa care le putem evalua eficienta in directia transformarii noastre.

  1. Ne ajuta acea practica sa devenim mai atenti, mai treji si mai deschisi fata de viata noastra, sau nu face decat sa ne intretina pretioasele iluzii despre noi insine, chiar si pe cele negative? Ne cultiva simtul Prezentei si ne face sa vedem importanta faptului de a fi in contact cu viata noastra, acum si aici?
  2. Ne ajuta in explorarea unor aspecte inconfortabile si a unor limitari ale personalitatii noastre? Multe cai ofera un gen de „spoiala spirituala”, asigurandu-i pe cei care le urmeaza ca sunt cumva diferiti si mai buni decat masa umanitatii, si ca trebuie sa se astepte sa capete in curand niste puteri cosmice, grandioase. Desi atingerea unor puteri extraordinare e posibila, ele sunt mai degraba un efect secundar tentant decat semnul unei realizari autentice. (Pe de alta parte, orice cale care ne judeca si ne face sa ne simtim mereu vinovati e de asemenea neechilibrata.)
  3. Ne incurajeaza acea cale sa gandim pentru noi insine? Cresterea vine din dorinta de a privi mai profund natura noastra, si de asemenea natura realitatii. Raspunsurile prefabricate de la diferiti guru sau doctrine de orice fel descurajeaza acest proces. Astfel de „raspunsuri” ne pot alina pentru o vreme personalitatea, mascand anxietatile si ranile noastre mai adanci, insa limitarea lor devine de obicei evidenta cand ne confruntam cu o criza reala.

De fapt, viata e cel mai bun invatator al nostru. Orice facem poate fi instructiv, fie ca suntem la birou, ca vorbim cu sotul sau sotia, sau conducem masina. Daca nu suntem prezenti insa, fiecare moment va fi la fel ca oricare altul, si nimic din frumusetea vietii nu ne va atinge.

Niciun instrument psihologic sau practica spirituala nu se potriveste oricand pentru oricine. Starile si felul nostru diferit de a fi impun alegeri diferite. Cateodata mintile si inimile noastre pot fi linistite si putem intra usor in meditatie, contemplare sau vizualizare. Alteori suntem obositi si nu putem medita; in astfel de momente poate ca ne va ajuta mai mult o rugaciune, un cantec sau o meditatie in mers.

Tipologia de personalitare careia ii apartinem va influenta si ea caile catre care ne vom simti atrasi. De exemplu, tipurile retrase, care nu sunt foarte conectate cu corpul lor fizic, vor beneficia foarte mult de pe urma unor cai ca meditatia in actiune, yoga, stretching sau chiar jogging. Insa deoarece ei de obicei prefera practici mai sedentare, ar putea argumenta ca astfel de cai nu sunt eficiente pentru ei...

Pentru tipurile carora le place sa se afirme, e posibil ca meditatia asupra starii de iubire si compasiune sau actele de caritate sa nu se incadreze in ideea lor de practica spirituala, dar cu toate acestea sunt de nepretuit pentru ei. La fel, aceste persoane orientate spre actiune pot defini meditatia astfel: „sa stai fara sa faci nimic”.

Tipurile disciplinate, s-ar putea sa nu considere o retragere in tacere sau un masaj ca fiind ceva spiritual. Pentru aceste tipuri manate de constiinta, a ramane in contemplare poate parea ca opusul starii de a fi preocupati de binele celorlalti. Si totusi, orice lucru facut cu atentie poate deveni baza unei practici spirituale daca ne centreaza in corpul nostru, ne linisteste mintea si ne deschide inima. Practicile si abordarile pe care le descriem aici ne ajuta sa fim in armonie cu noi insine.

Fragment din cartea Intelepciunea Eneagramei